Sunt blocat, dar, voi iesi!

,

”Iti multumim Dumnezeule, in Numele scump al Domnului Isus Christos, Fiul Tau prea iubit, ca ne-ai scos de la pierzare, din robie, de la moarte, din groapa pieirii si ne-ai dat viata, din viata Ta, Duh din Duhul Tau. Chiar daca ne treci prin pustie, prin arsita prin nevoi si durere, multumim ca Tu esti cu noi. Prezenta Ta este pentru noi un nor in care ne ascundem si foc in noapte.  Te rugam sa mergi inaintea noastra si vrajmasii nostri vor fugi si vor fi fara putere, vorbeste-ne si Cuvantul Tau ne va da viata, priveste la noi cu indurare si vom trai. Fii binecuvantat in veci ! Amin !”

Ex.14.11  Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca sa nu mai fi fost nevoie sa ne aduci sa murim în pustiu? Ce ne-ai facut de ne-ai scos din Egipt?

Se stie ca daca undeva au fost morminte celebre, pompoase, acelea au fost in Egipt. Cine nu cunoaste piramidele?  Poporul ii spune lui Moise: am fi dorit sa fim morti cu totii in Egipt, decat sa fim pribegi prin pustie si sa murim fara rost. Astfel de atitudini pun la grea incercare pe oricine care i-a o decizie cu implicatii si pentru altii. Daca este vorba de bani: noi am stiut ce este o investitie proasta, dar am lasat sa vedem ce va iesi. Daca este vorba de un proiect evanghelistic, misionar: am stiut ca nu este momentul cel mai bun, e prea frig daca e in iarna, e pre tarziu in primavara, deja au inceput muncile, oamenii nu mai raspund, in vara sunt plecati in concedii, toamna e prea ploioasa.

Cel care a luat decizia trebuie sa aiba deplina viziune si incredintare ca este din partea lui Dumnezeu. Nu Moise i-a scos din Egipt, nu Moise a spus: « lasa pe poporul Meu ».

Ex.7.16  si sa zici lui faraon: „Domnul Dumnezeul evreilor m-a trimis la tine sa-ti spun: „Lasa pe poporul Meu sa plece ca sa-Mi slujeasca în pustiu. Dar iata ca pâna acum n-ai ascultat.

Moise avea cuvintele intiparite in inima lui, cuvinte de foc. Nu putea dormi, nu putea face nimic pana nu isi implinea misiunea. Nici azi nu este diferit. Chemarea pe care o ai din partea Lui nu o poti nega, nu o poti neglija, nu o poti amana. Ea trebuie implinita cu orice pret.

Dumnezeu nu te pune in fruntea unui popor care te asculta, neaparat pana la capat. Iti da poate, o mana de oameni care sunt gata sa mearga cu tine pe munte, sa se roage la poalele muntelui pana tu stai in prezenta Domnului, si restul ?

Num.16.13  N-ajunge ca ne-ai scos dintr-o tara, unde curge lapte si miere, ca sa ne faci sa murim în pustiu, de vrei sa mai si stapânesti peste noi?

Ei spun: " Ne-ai scos dintr-o tara unde curge lapte si miere, in loc sa zica : " ne duci intr-o tara unde curge lapte si miere." Laptele si mierea din Egipt sub alta autoritate decat cea a lui Dumnezeu insemna : slugarnicie, robie si moarte. Ei nu vedeau asa ! Pentru ei mierea cea mai dulce era in trecutul lor, si laptele cel mai alb la vaca lui Faraon. Pentru mine laptele cel mai alb si mierea cea mai dulce este in viitorul pe care mi L-a promis El.

”..i-am scos din tara Egiptului ca sa locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.” ( Exod 29 : 46).

 Dumnezu nu i-a scos din Egipt sa ii ucida, ci vroia sa locuiasca intre ei. In Egipt nu putea Dumnezeu locui in mijlocul lor ? Se pare ca nu. Daca putea, nu ii mai scotea. In pustie Dumnezeu vrea sa se apropie si sa te invete sa locuiesti cu El.

Ex 32.1  Poporul, vazând ca Moise zaboveste sa se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron si i-a zis: „Haide! fa-ne un dumnezeu care sa mearga înaintea noastra; caci Moise, omul acela care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a facut.”

Cu alte cuvinte ei au spus: se pare ca Moise a disparut. Nu stim ce s-a intamplat cu El. Noi nu mai stam dupa el. Nu e Moise, nu e Dumnezeu. Aron ! Fa-ne tu un dumnezeu ! Fabricat de tine ! Toata stiinta lui Aron despre Dumnezeu se reduce la un vitel. Este trist sa stai o viata in Biserica, sa vezi pe Moise vorbind cu Dumnezeu, sa cunosti, sa auzi, iar cand esti incoltit, toata cunostinta ta despre Dumnezeu sa se reduca la zero. Eu stiu sa va dau un dumnezeu, un vitel. Asta e nivelul la care am ajuns eu.

Unii stau in nor pe munte, altii fabrica iluzii desarte.  

EX. 32 :4  El i-a luat din mâinile lor, a batut aurul cu dalta si a facut un vitel turnat. Si ei au zis: „ Israele! iata dumnezeul tau care te-a scos din tara Egiptului.”

Aici este punctul de cotitura. Marele blocaj pentru toti: pentru poporul care intra orbeste in idolatrie, pentru Aron care ii ajuta sa ” rupa barierele”, iar pentru Moise elementul surpriza, il ia pe nepregatite.

Domnul il instiinteaza pe munte cu ceea ce se intampla: poporul s-a stricat. Si-au facut un vitel si s-au inchinat pana la pamant inaintea lui. Cui te inchini, ca acela vei deveni !

15  Moise s-a întors si s-a coborât de pe munte, cu cele doua table ale marturiei în mâna. Tablele erau scrise pe amândoua partile, pe o parte si pe alta.

16  Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, si scrisul era scrisul lui Dumnezeu, sapat pe table.

Moise coboara, trimis de Dumnezeu, tinand in maini lucrarea lui Dumnezeu, tablele. Un Dumnezeu nevazut a scris cu degetul Lui, pe ambele parti ale tablelor. Dar mai mult de atat cuvintele erau scrise in inima lui Moise. Iosua ii spune: aud strigat de razboi in tabara. Moise stia ca nu e razboi, ci e cantec si dans.

Cand ajunge la poalele muntelui in loc sa le vorbeasca ce a vazut si a auzit de la Dumnezeu, da cu tablele de pamant si le sparge. Isi dadea seama de gravitatea momentului. Distruge vitelul, il arde in foc, si cenusa le-o pune in apa si le-o da sa o bea.

Dumnezeu era decis sa ii pedepseasca. Idolatria nu mai putea fi reparata. Moise cu pretul vietii lui il implora pe Dumnezeu sa aiba indurare :

32  Iarta-le acum pacatul! Daca nu, atunci, sterge-ma din cartea Ta, pe care ai scris-o!”

33  Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a pacatuit împotriva Mea, pe acela îl voi sterge din cartea Mea.

Durerea din inima lui Dumnezeu se manifesta in decizia Lui urmatoare: le dau tara care le-am promis, va fi lapte, miere, pamant, cetati, dar Eu nu voi merge cu ei. Nu le voi vorbi, nu ii voi pazi, nu va fi calauzire, nu va fi descoperire dumnnezeiasca. Vor trai cum vor vrea. Asta au cautat, asta vor primi.

4  Când a auzit poporul aceste triste cuvinte, toti s-au întristat; si nimeni nu si-a pus podoabele pe el.

27  El le-a zis: „Asa vorbeste Domnul Dumnezeul lui Israel: „Fiecare din voi sa se încinga cu sabia; mergeti si strabateti tabara de la o poarta la alta, si fiecare sa omoare pe fratele, pe prietenul si pe ruda sa.”

28  Copiii lui Levi au facut dupa porunca lui Moise; si aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.

Trei mii de oameni pier ucisi de mana levitilor. Acesta este blocajul: Dumnezeu intristat, popor desfranat, preot fara viziune, macel. Iar Moise sta si se uita ! Parca se naruie tot planul. Parca nu se mai leaga nimic.

Iata decizia: ma voi urca inapoi la Dumnezeu, pe munte. El trebuie sa aiba solutia, daca El nu ne va scoate de aici, nu ne va scoate nimeni. Ma voi ruga de El, voi starui, Il voi lasa sa ma mustre, sa ma certe, dar vreau sa Il las pe El sa intervina.

5  Si Domnul a zis lui Moise: „Spune copiilor lui Israel: „Voi sunteti un popor încapatânat; numai o clipa daca M-as sui în mijlocul tau, te-as prapadi. Arunca-ti acum podoabele de pe tine, si voi vedea ce-ti voi face.”

Arunca-ti podoabele, smereste-te si voi vedea ce iti voi face. Ce se intampla ? Prezenta Domnului iese din tabara. Stalpul de nor se muta inafara taberei. Dorinta lui Dumnezeu de a locui in mijlocul lor a fost impiedicata de modul lor de a fi. Dumnezeu nu putea locui intre ei. Dumnezeu ii dorea, dar ei nu Il doreau la fel de mult.

7  Moise a luat cortul lui si l-a întins afara din tabara, la o departare oarecare; l-a numit Cortul întâlnirii. Si toti cei ce întrebau pe Domnul se duceau la Cortul întâlnirii, care era afara din tabara.

Dumnezeu se retrage. Cat de trist. Poporul lui Dumnezeu fara Dumnezeul sau in mijolocul lui. Dumnezeu nu a fost trimis afara din tabara. El s-a retras. A fost rezultatul indisciplinei aratate de norod si lider.

17  Domnul a zis lui Moise: „Voi face si ceea ce-Mi ceri acum, caci ai capatat trecere înaintea Mea si te cunosc pe nume!”

18  Moise a zis: „Arata-mi slava Ta!”

19  Domnul a raspuns: „Voi face sa treaca pe dinaintea ta toata frumusetea Mea si voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Ma îndur de cine vreau sa Ma îndur si am mila de cine vreau sa am mila!”

Ma indur de tine, Moise si ma voi indura si de ei. Pantru ca te cunosc pe nume, toata suferinta ta pentru mine si acest popor va fi rasplatit tot de Mine. Iti voi arata ceea ce nu a vazut nimeni, si vei cunoaste mila mea, frumusetea mea.

In aceasta zi lasa sa fii rasplatit de Dumnezeu, el vrea sa Ti se descopere, sa iti arate frumusetea Sa, gloria Sa, sa cunosti inima Lui, care este plina de mila si indurare. Lasa-te patruns de prezenta Lui, sa iti spuna ca te cunoaste pe nume, sa doresti sa te intalnesti cu El chiar daca toti ar intoarce spatele. Vei ramane doar tu si El !

Théofil Tripo