Poezie pentru suflet
Fetita credincioasa... O tanara, demult odata S-a reintors la Dumnezeu- Recunoscand puterea-I mare Si harul nesfarsit al Sau. Si de atunci in a ei viata O innoire a simtit. Caci nu era fiinta-n lume Pe care sa n-o fi iubit. Pe-aceia care inainte Sa-i vada in fata nu putea De ura si de dusmanie... Acum - pe toti ea ii iubea. Vazu insa indurerata Ca cei in care s-ancrezut, Prietenii de-odinioara, Ca s-o urasc-au inceput. Caci ea, adeseori, cu dansii Cand se-ntalnea in a lor sat Ii indemna spre-o viata noua, Spre-o viata fara de pacat. Dar nimenea n-o lia in seama, Ca e bolnava multi ziceau, Ca e nebuna; bucuria Pe fata ei n-o-ntelegeau. Si singura asa lasata, In camaruta ei de sus Ingenunchea de tot zdrobita Spre preaiubitul ei Isus, Spre-Acela care mangaiere Intotdeauna-i daruia, Cand coplesita de durere Pe nimenea nu mai avea. Asa trecura multe zile... credinta ei a tot sporit... Si-n dragostea ei pentru Domnul Purta un zambet fericit! Durerea ce-i ramase mare Erau parintii mult iubiti...