Il iubesc pe Dumnezeu!

Ier.2.2  „Du-te si striga la urechile cetatii Ierusalimului: „Asa vorbeste Domnul: „Mi-aduc aminte înca de dragostea pe care o aveai când erai tânara, de iubirea ta, când erai logodita, când Ma urmai în pustiu, într-un pamânt nesemanat."

Intrebarea nu e cat L-ai iubit in trecut cand stateai minute intregi pe genunchi, citeai Biblia ore intregi, cautai orice intalnire de rugaciune, ca sa fii in partasie, ci acum. Ce simti acum pentru El ?

Dumnezeu spune ca Isi aduce aminte de iubirea lui Izrael pa cand era tanara. L-a marcat pe Dumnnezu iubirea poporului Sau, i-a atins inima, si isi aduce aminte. Asta inseamna ca acum nu mai este aceeasi dragoste, s-a schimbat ceva, a intervenit ceva in relatia aceasta.

Era un legamant, o logodna. In logodna, totul este pur si curat, este inocenta, dragostea este fara limite, fara program, fara orar. Cand te cheama pe nume Ii raspunzi fara sovaire, uiti de timp, uiti de altii, Il doresti doar pe El.  Imi aduc aminte. "Eram atat de fericit", zice Dumnezeu, "sa simt dragostea ta pentru Mine", pe care o exprimai dis-de-dimineata, si in plina zi, si noaptea.

Cand logodnicul merge prin pustie eu ma duc dupa el, am inceredere in el, si nu il voi lasa. Iubirea mea e mai intensa decat arsita, foamea, setea, si oboseala.

In pustie inveti sa pierzi tot, si sa constientizezi ca Il ai doar pe EL. Acesta este un anotimp in viata fiecarui credincios, este invitabil. Cel mai important e sa intelegi rostul pustiei. Nu este in nici un fel sa te nimiceasca, ci sa ii inveti vocea, soapta, se te incerce, sa te instruiasca, si sa te pregateasca pentru a fi un razboinic. Daca percepi gresit pustia, vei pieri cu tot ce esti.

” Ne-ai scos ca sa ne ucizi? Mai bine ne lasa-i sa murim in Egipt”, ziceau unele voci, dupa marea eliberare. Cu alte cuvinte spuneau: nu ne place cum traim, nu ne place ce facem, ce mancam, ce auzim, nu ne place nimic. Cand a venit momentul sa iasa din pustie au zis : nu e posibil sa cucerim Canaanul. Au crezut vestile iscoadelor in loc sa asculte Cuvantul pe care li l-a dat Dumnezeu : ”Orice loc pe care va calca talpa piciorului vostru va fi al vostru.” Ei au zis: ”nu credem ca e posibil.” Cand nu e credinta, nici Dumnezeu nu mai are ce face.

La botezul lui Isus, din cer s-a auzit un glas : ”Tu esti Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc toata placerea Mea.” ( Luca 3 :22)

Dumnezeu declara in auzul tuturor, nu numai ca este Fiul Sau, ci a anuntat ca Isus Ii este placut. Totusi in Luca 4 :1 vedem ca : ”Isus , plin de Duhul Sfant… a fost dus de Duhul in pustie.”

Dumnezeu nu ne duce in pustie sa ne abandoneze pe mana lui satan. Nu inceteaza sa mai lucreze in viata noastra, doar pentru ca suntem in pustie, nici nu ne pune in raft, ca pe o carte de care nu mai are nevoie. In masura in care ascultam de vocea lui Dumnezeu, pustie devine un loc al victoriei. Inveti sa te infrangi pe tine insuti, sa te disciplinezi, orice greseala realizezi ca te costa prea mult ca sa iti permiti.

In cartea Numeri Biblia spune ca in timp ce ei treceau pustia, Dumnezeu ii invata sa lupte, si sa isi pastreze pozitia, si au infrant pe amoriti (Numeri 21 :21 -25), madianiti (Numeri 31 :1-11), si pe poporul din Basan ( Numeri 21 :33-35). Daca Dumnezeu urmarea sa fie infranti, nu le spunea sa isi apere pozitia. Desi aceasta perioada nu era menita sa fie o perioada de infrangere, multi au murit, din pricina neascultarii lor. Ascultarea impletita cu increderea izvorata dintr-o iubire curata pentru Dumnezeu aduce victoria, si apoi belsugul.

Iubirea nu te duce doar prin livezi cu pomi incarcati cu fructe, prin lanuri de grau leganande, ci te duce si prin loc pustiu, ”pamant nesemanat”. Pamant nesemanat, inseamna un pamant de unde nu ai ce astepta. Nu e speranta sa ai nimic, care sa te ajute sa supravietuiesti, nu ai resurse de rezerva, nu ai altceva, doar pe El. El acolo te duce. Din pacate in acest stadiu de pustietate, cei mai multi incep sa caute intr-o ameteala nenaturala, resurse, care sa faca sa uite unde sunt. Si uita scopul pentru care sunt acolo, uita Cine i-a dus acolo, si uita ca de ascultarea lor depinde momentul cand vor iesi. Aceasta cautare ii duce in locuri periculoase unde pot sa se prapadeasca, inafara taberei, inafara razei de actiune a focului din timpul noptii si al norului din timpul zilei.

In Noul Testament, Isus il prezinta pe Dumnezeu ca pe un Tata desavarsit care iubeste desavarstit. Cei care Il auzeau nu puteau intelege. Il cunosteau pe Dumnezeu doar prin prisma legii. In schimb profetii nu o data il prezentau pe Dumnezeu plin de iubire si compasiune.

Tef.3.17  ”Domnul Dumnezeul tau este în mijlocul tau, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tacea în dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine.”

As vrea sa privim acum la modul in care raspunde D-l Isus fata de iubirea manifestata fata de El.

36  Un fariseu a rugat pe Isus sa manânce la el. Isus a intrat în casa fariseului si a sezut la masa.

37  Si iata ca o femeie pacatoasa din cetate a aflat ca El era la masa în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor

38  si statea înapoi, lânga picioarele lui Isus, si plângea. Apoi a început sa-I stropeasca picioarele cu lacrimile ei si sa le stearga cu parul capului ei; le saruta mult si le ungea cu mir.

39  Când a vazut lucrul acesta, fariseul care-L poftise si-a zis: „Omul acesta, daca ar fi un proroc, ar sti cine si ce fel de femeie este cea care se atinge de El: ca este o pacatoasa.”

40  Isus a luat cuvântul si i-a zis: „Simone, am sa-ti spun ceva.” „Spune, Învatatorule”, I-a raspuns el.

41  „Un camatar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celalalt cu cincizeci.

42  Fiindca n-aveau cu ce plati, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult?”

43  Simon I-a raspuns: „Socotesc ca acela caruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”

44  Apoi S-a întors spre femeie si a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, si nu Mi-ai dat apa pentru spalat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei si Mi le-a sters cu parul capului ei.

45  Tu nu Mi-ai dat sarutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat sa-Mi sarute picioarele.

46  Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.

47  De aceea îti spun: pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin iubeste putin.”

48  Apoi a zis femeii: „Iertate îti sunt pacatele!”

49  Cei ce sedeau cu El la masa au început sa zica între ei: „Cine este Acesta de iarta chiar si pacatele?

50  Dar Isus a zis femeii: „Credinta ta te-a mântuit; du-te în pace.” (Luca 7)

Unii cred ca numai cei neprihanitii au dreptul sa Il iubeasca. Femeia daca intreba pe cei din casa fariseului ce drepturi are, nu i se dadea nici unul, nici macar sa intre in acea casa. Ea a ascultat de inima ei, care Il cauta pe Isus si vroia sa isi arate dragostea.

Actul dragostei fata de El depaseste ritualurile morbite, stereotipurile si automatismele. Este demn de observat ca Isus s-a asteptat si de la fariseu la un minim de respect si apreciere, in momentul in care a intrat in casa lui. Isus ii spune : am venit in casa ta, nu mi-ai dat apa, nu m-ai sarutat, nu m-ai uns.

Mc.14.3  Pe când sedea Isus la masa, în Betania, în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; si, dupa ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.

Inchinarea, manifestarea dragostei fata de Dumnezeu intotdeauna are de a face cu spargerea vasului. Vasul trebuie spart ca sa iasa mirul si parfumul sa umple case, dar cel mai important e ca el sa fie uns, El sa fie adorat si inaltat. Vasul se sparge intotdeauna prin lovire. Noi, ca purtatori de untdelemn, vrem sa il tinem pentru noi, dar Dumnezeu vrea ca vasul sa fie spart, ca barierele din mintea noastra, din sufletul nostru si din duhul nostru sa fie date la o parte, ca parfumul sa curga pentru El, si de dragul Lui.

Aceasta femeie si-a manifestat dragostea intr-un fel unic. Nu dupa litera legii, nu dupa datini, ci dupa cum simtea in inima ei. Si a fost primita, mai mult apreciata. Lacrimile in inchinare sunt un ingredient care nu poate lipsi. Atunci cand Ii spun ca Il iubesc si inima mea nu e miscata de ceea ce Ii spun, nu este firesc.

Fariseul avea apa din abundenta dar nu a folosit-o pentru Isus. Femeia avea doar lacrimile, care proveneau din viata ei irosita, si si-a pus toate lacrimile la dispozitia Lui, i-a spalat picioarele.

Fariseul nu i-a dat o singura sarutare, iar femeia nu a incetat sa Ii sarute picioarele din clipa cand a intrat in casa. Adorarea nu tine cont de timp. Neincetat Ii saruta picioarele, fara contenire. Dragostea pentru El trebuie sa fie necontenita, fara pauze, inima sa fie in flacari pentru El.

Fariseul era asteptat sa Il unga pe cap pe domnul Isus, ea s-a aplecat sa Ii unga picioarele desi avea cel mai scump mir, nu a cutezat sa se ridice sa Ii unga capul, sa Ii intalneasca privirea.

Toata adorarea ei iubirea ei nu ramane fara raspuns. Inchinarea si adorarea placuta lui Dumnezeu aduce rezultate. Ea a primit iertarea pacatelor, mantuire si pace. Chiard daca nu te simti vrednic sa Il lauzi, sa te inchini, sa Il ungi, fa-o, dar delicat, cu multa iubire si apreciere si nu vei pleca asa cum ai venit. El va schimba destinul vietii tale pentru totdeauna.

Théofil Tripo