Nu tăia din cruce
Pe-o lespede rece, din greu rasufland, Cu umbre ciudate pe chipul sau bland, Sta frant de-obosela batranul crestin, Dorind sa mai guste un strop de alin. O clipa-I alearga privirea-napoi, Cu frunzele smulse din arborii goi. Si vede prin ceata, pe drum de caruti Atatea icoane din anii trecuti… O viata de zbucium, de mari suferinti, Si totusi de multe si dragi biruinti. Dar crucea, o clipa lasata acum, Adesea prea grea ii paruse pe drum. O viata intreaga sa porti pe grumaz Atatea batjocuri si-atata necaz. Betanii putine si spini indeajuns… O clipa crestinul se simte patruns. O clipa in suflet stabat indoieli… “Gandeste-te bine… Dar dacaz te-nseli?… Ce-i viata? Ce-i lumea un larg labirint? Urechea te-nsala… ochii te mint… Sa-nduri pentru lume cand lumea nu vrea? Vai, viata-I prea veche… si crucea-I prea grea.” Si astfel, c-un umar de cruce proptit, batranul se lasa de somn biruit. Si iata, in somnul de truda si-amar, lumini si imagini in minte-I rasar… El v...