Pământul

Ai mirosit vreodata pamantul? Are un miros unic care trece ca un fior prin tine. La inmormantari cele mai grele momente erau cand cadeau primii bulgari pe sicriu. As fi vrut sa cobor acolo si sa ii pun cu mana sa nu produca acel sunet atat de sinistru. Omul si pamantul intr-o legatura atat de unica si stransa. ”Din pamant ai iesit si in pamant te vei intoarce.” Dar, numai o parte din tine, partea cea mai valoroasa, sufletul, va merge la Creatorul Sau.

Ion, in romanul cu acelasi nume, mergea in fiecare dimineata sa isi vada pamantul, si cand ajungea la marginea holdei tragea in piept mirosul proaspat de pamant. Ii dadea putere sa creada, sa spere sa doreasca sa traiasca.

Cand Dumnezau a creat pamantul l-a binecuvantat. In fiecare zi calcam pe un pamant binecuvantat de Dumnezeu.

Cand ma voi intoarce si eu la randul meu acolo unde a randuit Dumnezeu sa ma intorc, voi fi pus intr-un pamant binecuvantat de El,  sa ma odihnesc impreuna cu parintii mei si parintii parintilor mei. Pamantul ma va primi ca o casa care isi primeste oaspetele care a hoinarit prin lume si a ajuns in final acasa, iar in ziua cea mare cand trambita va rasuna ma voi scula din nou sa imi iau dreapta rasplata. Ma voi pleca in fata Lui pana la pamant si voi spune: nu merit nimic, absolut nimic, nu am facut nimic care sa merit vreo rasplata, toata cinstea si onoarea ti se cuvine doar Tie. Tu esti Dumnezeu si Imparat si vei fi in veci!